Pages

Friday, December 9, 2011

Daca?

Stii, chiar ma gandeam. De fiecare data ma doare, de fiecare data simt cum mi se crapa pieptul si sangerez. Nu imi dau seama de ce... am incercat de multe ori sa gasesc un sens purtarii mele si am ajuns la concluzia ca nu voi reusi niciodata. Nu voi putea deslusi sensul durerii mele la fel cum nu voi reusi sa inteleg nici de ce din ea iese si fericirea.

De fiecare data cand vii la mine mi se inmoaie usor genunchi si simt ca daca nu te resping voi face o prostie. Simt ca daca nu te imping departe de spatele meu voi scoate cutite din coaste si tu vei fi cel care le simte. Imi pare atat de rau cand ma gandesc cate lucruri as fi putut...am fi putut sa le facem diferit, dar e deja prea tarziu. Nu ne mai ramane acum decat sa ne invartim in cercul stramt al propriilor noastre interese, care pana la un punct sunt comune. Nu ne mai ramane decat sa ne pacalim unul pe altul ca ne aflam in situatia ideala, ca am ajuns la momentul in care ne completam propozitiile, ne continuam cuvintele si ca asta ne place. Pe langa asta mai si zambim, radem mult, ne tachinam, ne aruncam pietre in drum ca mai apoi sa ne ajutam reciproc sa le ridicam. Ne afisam unul in fata altuia goi si in acelasi timp plini de secrete, de sentimente pe care le infranam fara regrete... ne complacem in situatia in care suntem la fel prin diferentele noastre si vai cat ne mai plangem unul pe altul.

Stii, azi am avut o revelatie... daca noi suntem un tot, daca noi suntem facuti sa ne intelegem asa de bine, sa simtim in permanenta nevoia de a vorbi unul cu altul atunci cand lucrurile merg cum merg, sa ne luam peste picior si mai apoi sa ne uitam unul la altul ca si cum nimic, nimic inafara de discutia noastra nu ar avea importanta? Daca atunci cand eu ma uit la ceas te vad pe tine si tu pe mine si ne uitam o singura data in zi la cadran? Daca orice ar fi nu vom recunoaste niciodata aceste lucruri, nu vom recunoaste cat de bine ne simtim unul cu altul, nu vom spune niciodata cat de eroic e sa impartim aceeasi tigara sau ca faptul ca noi am reusit sa trecem peste tot ni se pare un adevarat mister. Daca tot ceea ce ai urat vreodata la mine e defapt tot ceea ce ai urat vreodata la tine iar eu am gasit in tine ceea ce mie imi lipsea? Daca in curand o sa ne despartim complet si o sa fim ca doua bucati separate de trup care din orgoliu nu se vor suna, nu se vor cauta, nu se vor vindeca? Daca mai tarziu, in aceeasi viata, ne vom gasi din nou si ne vom da seama ca am gresit, dar daca ne vom da seama ca am gresit prea tarziu si nu vom mai putea schimba nimic?

Daca tu esti sufletul meu si eu sunt sufletul tau, si daca ne ratam, asa, din obisnuinta?